Amigdalita pultacee :)

Pentru ca nu mai facusem amigdalita pultacee de vreo 4 ani…

Pentru ca nu mai facusem injectii in fund de vreo 4 ani…

Pentru ca in copilarie faceam amigdalita in fiecare an…

Si pentru ca, probabil, m-a tras curentul, am decis ca era momentul sa imi decorez amigdalele si sa merg cu ele la doctor . Dupa o zi de supt bomboane colorate, inhalat bioparox (seamana cu un spray de astmatici), baut ceai de musetel (plus gargara) si mancat miere cat nu am mancat in viata mea, mi-am dat seama ca nu le dovedesc… amigdalele mele erau umflate ca 2 sani dupa un implant cu silicon (de fapt 2 implanturi, ca sunt 2 sani ). Aveau atat puroi pe ele incat erau albe cu pete rosii, si nu invers.

Pe doctor l-am cucerit de la prima vederre :”> … am deschis gura, eu am zis “Aaaaaaaaaa..” si el a zis “Oooooooo…”. M-a rugat frumos daca poate arata bijuteriile mele si unei colege, dupa care a chemat-o pe doamna doctor la el in cabinet sa ii arate descoperirea. Aceeasi reactie, aplauze la scena deschisa, plus comentariul “nu va suparati daca v-o spun, dar, din punct de vedere medical, aveti niste amigdale superbe!” (vai mersi mersi :”>).

Verdictul a fost fara echivoc: eram bun de injectii . Repede repede a desenat domnul doctor o schema cat mai clara cu gentamicina si penicilina sa inteleaga si cel mai batut in cap pacient ca penicilina e la 6 ore si gentamicina la 12; pentru mine aceste combinatii erau foarte familiare, le mai jucasem in tineretea mea . Dar l-am lasat sa scrie, nu am avut inima sa il intrerup. Asta, si imi plac doctorii care se lanseaza in explicatii amanuntite in care te implica si pe tine, incearca sa iti expuna mecanismele care te distrug sau care te salveaza in boala pe care o ai… nu ii suport pe cei care tac malc si iti intind reteta, mereu am impresia ca ascund un diagnostic mai urat decat cel comunicat, iar eu trebuie sa recurg la google si la internet sa caut ceva despre simptomele mele. Pe net stim toti, orice ai, poate fi tumora sau alte boli degenerative… e de ajuns sa ai o migrena si sa faci o cautare sa vezi cum ti se insira tot felul de chestii prapastioase pe ecran.

Dupa ce m-am aprovizionat cu cele necesare tratamentului meu de parca as fi plecat la razboi (seringi cu ace pentru doborat elefanti), m-am intors acasa… ah la dracu, am uitat sa mentionez (se futu’ si firul logic al povestii…): mama e in vizita prelungita la mine saptamana aceasta, motivul fiind un tratament pentru dureri in zona cefei pe care il face aici in Bucuresti. Din faptul ca faceam des amigdalita si injectii cand eram mic, corelat cu faptul ca mom’s the greatest si ca nu aveam asistenta particulara, rezulta ca mom knows how to use a syringe! Smart mom . Ei bine, aici ma voi umfla un pic in pene si ma voi lauda cum am ales eu, geniu fiind, momentul oportun sa ma imbolnavesc… exact cand era mama acasa, ca sa imi faca injectiile )))). Mai bine nici ca se putea..  daca tot e sa intri in belele, atunci macar intra cand trebuie .

In momentul in care fac injectii, totul se schimba. Toata perceptia asupra realitatii se metamofozeaza, inclusiv timpul se “warpeaza” in jurul orelor de injectie. Trebuie sa fac 3 zile de injectii, dar la momentul acesta deja nu mai masor timpul in unitatile standard… acum aveam de trait 12 intepaturi… 6 pe o buca, 6 pe cealalta. Timpul e relativ ne spune Einstein… relativ la acul din fundul meu: mai am o ora pana la injectie :-s, au trecut doua ore de la ultima injectie, pana diseara mai am 2 de facut, dorm 5 ore si apoi ma trezesc sa fac injectie. Devine obsedant! Si in clipele acelea de tortura incerc sa fug cu mintea in toate directiile, doar doar nu o prinde durerea din fund ). Incep sa ma gandesc la tot felul de prostii, dar ceva ma tine acolo. Si imi zic: “Ba, nu era mai bine daca aveam 4 buci, nu 2, asa faceam si eu o injectie in buca pe zi… nu 2 ca acum… sufeream mai putin… sau si mai bine, sa avem un cur adaptabil, sa poti multiplica bucile ca prin mitoza, sa devina cate vrei tu, recte 1 pentru fiecare injectie… sa nu se acumuleze mai multe in acelasi loc… un cur cu 12 fetze, asta mi-ar fi trebuit!”…

Dupa ce indur vitejeste calvarul, cand totul se termina, imi permit sa rasuflu usurat si sa ma exteriorizez… nu plang, dar incep sa ma plang si sa ma vait… au au au, maaaama, ce ma doare, imi fuge pe picior… auuuuuu.. etc, etc. Problema cu mama e ca la ea nu poti veni cu asemenea plangeri… pentru ca ti le taie brusc… Eu nici macar nu ma plang de manopera ei, ma plang de suferinta mea, fara tinta, dar ea se uita la mine asa, parca ar cauta o solutie, si zice “ce sa iti fac mama, nu ti le mai fac daca te doare, ca sa nu te mai doara” (asta e raspunsul ei universal, de cand ma stiu). Raman mut si tac, ce argumente sa ii aduc, doar trebuie sa le fac daca nu vreau sa imi iasa amigdalele pe nas… si asa raman si cu curul gaurit si fara drept de a ma vaita, neconsolat .

Dupa ce trece totul, incep sa imi fac calculele ca un contabil: cate injectii aveam de facut, cate am facut, cate mai sunt de facut, cate pe buca aia, cate pe buca cealalta, tot felul de impartiri si distribuiri pe clase, poate poate raman cu mai putine )))).. din pacate situatia nu arata mai bine nici daca am facut 3 in fiecare buca, nici daca mai am 6 de facut, sau in stanga o fac pe a 4a maine dimineata si apoi mai sunt doar 2 pe buca aceea… it doesn’t help =((.

Dupa ce scap ies la o inghetata!! Pt ca fundul meu merita… la propriu )